Timpul se măsoară prin clipele care trec, dar valoarea sa o dau faptele săvârşite de noi. Ne dorim să învăţăm ce este valoros şi de aceea am încercat şi anul acesta să aducem bucuria în sufletele copiilor din parohie şi să împărtășim cu ei ceea ce noi am reușit să descoperim pe parcursul anilor în taberele în care am fost. Așa a luat naștere a IV-a ediție: Tabăra din tinda Bisericii(7-15 august), tema de anul acesta fiind: Timpul trece, faptele rămân.
Copiii au avut parte de ateliere de creație, muzică, dans, activități și întreceri sportive, atelier de prăjituri, seară de film,”Pe ulițele satului”, jocuri de construire a echipei, foc de tabără și câteva mici surprize pe care cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să le realizăm. Ne-au bucurat și ei pe noi, ” cei mari”când au participat activ la Sfânta Liturghie, cântând la strană, când s-au spovedit şi mai ales atunci când au reușit să învețe Paraclisul Maicii Domnului alături de noi, moderatorii. Am vorbit despre plictiseală, despre trecerea timpului, despre faptele care rămân și asupra cărora ne-am lăsat amprenta, într-un mod pozitiv sau mai puțin pozitiv și am încercat, prin metode moderne de predare, să învăţăm împreună despre Maica Domnului.
Seara, de la cei mai mici copii (4ani) și până la cei mai mari(14ani),plecau cu ceva făcut de ei acasă:rame foto, brățări sau cruciulițe. Am rămas plăcut surprinsă când anul acesta i-am văzut pe unii dintre ei purtând cu mândrie la gât cruciulițele realizate tot de ei , în ediția de anul trecut, iar un copilaş mi-a spus: "Cruciulița pe care o fac anul acesta o să i-o dau mamei, eu o am pe cea de anul trecut"
Mi-am dat seama că am reușit să ne atingem scopul la finalul taberei când un copil mi-a spus: "Maria, e al doilea an în care vin și o să mai vin și la anul, dacă voi fi în țară. Aici am descoperit oameni frumoși și buni de la care am avut de învățat și care m-au înțeles întru-totul."(Anda, participant).
Anul acesta a fost primul an în care m-am implicat serios în organizarea taberei. Poate fi complicat și obositor, dar aspectele acestea sunt trecătoare, pe când zâmbetele și mulțumirile copiilor rămân în suflet, îți aduc lacrimi în ochi și îți oferă atâta tărie și satisfacție, încât uneori ajungi să crezi că ești un om foarte bun în ceea ce faci și că poți organiza și modera singur zeci de copii. Bineințeles că nu e așa,e nevoie de prieteni, de oameni care să te ajute, să te sprijine și cu care să schimbi păreri, care să-ți spună că poate ai exagerat puțin cu regulile sau care să culeagă alături de tine roadele finale, e nevoie de o echipă și noi asta am reușit să fim și anul acesta. A fost nevoie și de părinte, și de doamna preoteasă care să ne aducă cu picioarele pe pământ, să ne sprijine, să ne îndrume și să să se asigure că totul e pe drumul cel bun.
Ultima seară s-a încheiat cu focul de tabără, cu vocile senine ale fetelor de la muzica folck, cu filmulețul de sfârșit, cu un spectacol oferit de copii și cu regrete că s-a terminat tabăra.
Îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-a ținut sănătoși și ne-a învrednicit să ducem totul la bun sfârșit și Maicii Domnului că ne-a ajutat să ne petrecem postul închinat Adormirii ei cu folos și cu învățături prielnice nouă și copiilor din parohia noastră!
( Maria Căileanu, ATOR Costeşti)
