Când am fost înştiinţată că voi preda religia şi la clasa 0, am primit această veste cu temere şi cu un pic de... îndoială. Nu ştiam ce voi face cu nişte copii atât de mici şi îmi era teamă că nu vor putea înţelege prea multe. Au trecut mai bine de două luni de când le-am trecut pragul clasei şi pot spune deschis că ora de religie la clasa 0 are un farmec aparte.
Copiii sunt minunaţi iar privirea lor întrebătoare, curioasă uneori, alteori uluită de povestirile auzite, nu are cum să nu te fascineze. Micuţii sunt sensibili, inteligenţi, frumoşi la suflet şi foarte receptivi.
De obicei reprezentăm esenţa celor învăţate prin desen şi de fiecare dată desenul este completat cu ideile primite de la copii. Imaginea obţinută este completă doar pentru că au participat şi ei. Sunt sigură că numai cu mintea mea de „om mare”, nu aş fi putut exprima grafic atât de frumos grădina din sufletul nostru cu flori şi buruieni uriaşe ce dispar doar dacă le „plivim” prin spovedanie, sau inima stinsă şi neagră care devine apoi roşie şi luminoasă printr-un singur cuvânt: „iartă-mă!”.
Acum pot spune cu inima deschisă că este folositoare religia chiar şi pentru vârste aşa de fragede. A amâna credinţa pentru atunci când copilul poate raţiona tot ce aude este absurd. Cine spune că trebuie să întelegi raţional tot ce se învaţă? Copiii simt credinţa datorită nevinovăţiei şi gingăşiei caracteristice sufletelor lor. Cu adevărat dacă nu vom fi ca aceştia, nu vom intra în împărăţia cerurilor.
Priviţi-i mai des pe cei mici cât de uşor iartă, cât de repede li se usucă lacrima doar printr-un zâmbet şi ce frumos ştiu să iubească. Depinde de noi să le oferim un context prielnic pentru a păstra şi dezvolta mai departe puritatea din sufletele copiilor noştri!
( Prof. de religie Muraru Elena)
