Era o seară ca oricare alta sau … poate doar termenul de “seară” era acelaşi ȋnsă demersul ei era cu totul altul. Mereu e altul. Mă aflam la o răscruce de drum; nu ştiam sigur ȋncotro să mă ȋndrept, când deodată zăresc o mulṭime de oameni care se ȋndreptau cu paşi repezi spre cineva sau ceva. Am rămas să-i urmăresc cu privirea, ȋnsă ȋi pierdeam ȋn negura nopṭii care părea să-i aştepte demult. Era ciudat că toṭi se ȋndreptau ȋntr-acolo; nimeni nu o lua pe alt drum.
Curiozitatea mă trage cu o forță nevăzută ȋntr-un loc necunoscut, cel puțin mie. Odată ajunsă acolo, ȋmi dă drumul la mână si pleacă nu ȋnainte de a-mi afişa un zâmbet ironic. Dezmeticindu-mă, zăresc ȋn fața mea o clădire de dimensiuni mari, fără ferestre pe uşa căreia intrau şi ieşeau mulţi oameni. Sunt întâmpinată de un “uriaş” care ȋmi cere o sumă de bani ȋn schimbul unei ştampile pusă la nimereală pe mână. Iată-mă ȋn mijlocul petrecerii. Da, petrecere, pentru că nu a fost greu să-mi dau seama că mă aflu în preajma unor oameni care spun că se distrează.
Încerc să privesc cu atenție orice detaliu. Mă văd pe mine ȋntr-o mulțime care pare să aibă acelaşi limbaj, căci aproape toți săreau, țipau, aruncau mâinile în aer; totul era la fel. Am ȋncercat să ȋntreb pe cineva ce se ȋntâmplă, dar nu m-am făcut auzită din pricina muzicii care vroia, se pare, să iasă din ȋncăpere, însă zidurile clădirii opreau râvna ei determinând-o să fie stăpână doar ȋntre cei patru pereți. Cercetez ȋn continuare şi mă trezesc “lovit” de un joc multicolor al luminii care mai mult te orbeşte decât ȋncearcă să te scoată din ȋntuneric. Ȋntr-un loc doar al lui se afla un individ numit “dj” spun ei. Rolul său era de a pune mereu ȋn mişcare mulţimea, fără a-i da acesteia un moment de respiro.
Spațiul ȋn care mă aflam părea că este un ținut al focului, al căldurii pentru ca majoritatea se arătau ȋnsetați; consumau o băutură care nu le potolea setea ci, mai degrabă, ȋi transforma ȋn nişte ciudați. Ȋmi fac loc spre ieşire printre cei prezenți acolo şi prin fumul gros şi mă îndrept spre casă.
Odată ajunsă, realizez că sunt foarte obosită, muzica ȋncă rasună in mintea mea iar ochii imi sunt roşii. Mă simțeam şi arătam oribil. Săvarşesc rugăciunile de seară şi mă pun ȋn pat; adorm cu greu. După câteva ore mă trezesc si mă simt de parcă nu aş fi dormit o noapte ȋntreagă sau chiar mai mult. Nici măcar nu pot mânca. Mă hotărăsc să iau o gură de aer, aşa că merg la o plimbare.
Ȋn drumul meu fără scop, ȋntâlnesc alți oameni care şi aceştia păreau că se grăbesc spre un loc anume ca şi cei de aseară. Mă iau pe urmele lor. Ȋi văd intrând ȋntr-o construcție frumoasă care ȋți lăsa impresia că atinge cerul, şi culmea… nu era păzită de nici un “uriaş”! fiecare era liber să intre fără nici o reținere, să o exploreze, să o examineze din toate unghiurile. Nu ezit să intru, şi iata-mă în spatele uşii, care, practic, te invită prieteneşte la ea acasă. Eşti ȋntâmpinat de o atmosferă nepământească, de sfinți pictaţi care ȋşi părăsesc locul pentru a fi lângă tine în timpul Sfintei Liturghii, de lumina lumânărilor care pare a-ți spune “bine ai venit”! muzica ce te inconjoara, te ridică si fuge de mână cu tine în ȋnaltul cerului printre norii pufoşi care ȋţi zâmbesc călduros.
Realizez că am şi uitat de mine, de oboseală, de foame şi toate celelalte. Am fost vrăjită de tot ce am descoperit aşa ca mi-am dorit să aflu cine este “patronul”. Gândind cum să-l fac să-l ȋntâlnesc aud: “Unde sunt doi sau trei, adunaţi ȋn numele Meu, acolo sunt şi Eu, în miljocul lor”. (Matei 18,20); ca mai apoi să fiu ȋncredinţată că “patronul” (El) era, a fost şi va fi mereu lângă mine. Nu doar lângă mine, lângă toți care îl caută şi doresc a-L cunoaşte. El este pretutindeni.
Am plecat din casa Lui cu o stare de ȋmpăcare cu mine ȋnsumi, de liniste şi pace interioară. Simțeam că nu mai ating pământul că am devenit uşoară ca un puf.
Punând in balanță cele două încăperi am realizat că, în spatele fiecărei uşi din viaţa noastră se află o alegere, un drum, care duce spre viaţă şi lumină sau dimpotrivă…
Tu ce uşă alegi?
Carmen Socaciu - studentă master
