Suntem creştini, credem în Dumnezeu, nădăjduim să dobândim mântuirea, dar intrăm adesea într-un iureş al rutinei. Ne aplecăm zilnic spre cele pământeşti, ne facem planuri, griji, ne obosim mintea şi trupul cu fel de fel de activităţi trecătoare; însă atunci când trăim minunea, atunci când ne atinge harul lui Dumnezeu rămânem copleşiţi...
Aşa am simţit noi, cei din parohie, ziua istorică de 2 septembrie. Ne-am străduit să fie un moment frumos , dar parcă ceea ce am trăit cu toţii la resfinţirea bisericii din parohia noastră a fost ceva nesperat: o slujbă arhierească înălţătoare, un sobor impresionant de preoţi veniţi cu drag în mijlocul nostru şi o mulţime de oameni... toate acestea au fost darul lui Dumnezeu pentru osteneala credincioşilor. Au dovedit că iubesc biserica, că au suflet mare şi inima deschisă...iar în aceste inimi deschise Dumnezeu a revărsat pe deplin harul său. Cu toţii am simţit bucurie şi pace...şi vă împărtăşesc ceea ce mi-a spus un enoriaş care a pus mult suflet în toţi anii de lucrări la biserică: „ Părinte mă simţeam sătul... nu mi-a fost nici foame nici sete” O vorbă simplă, spusă din inimă , dar care cuprinde în ea o întreagă teologie. Toţi acei care au pus suflet s-au simţit îndestulaţi de harul lui Dumnezeu. „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu” (Matei 4,4)
Mari şi minunate sunt lucrurile tale Doamne! Ne închinăm plini de recunoştinţă şi uimire în faţa proniei dumnezeieşti. Noi, preotul paroh şi ostenitorii nu am fost decât uneltele din mâna lui Dumnezeu care a fost mereu deasupra noastră. Am simţit cum El ne-a purtat de grijă şi ne-a îndreptat paşii spre cei care ne-au oferit imediat ajutorul. Le mulţumim tuturor şi îl rugăm pe bunul Dumnezeu să împlinească cererile cele bune ale tuturor donatorilor , miluitorilor şi închinătorilor acestui sfânt lăcaş.
Pr. Muraru Gheorghe
