Octavian Paler afirma ȋn una din scrierile sale cã ,,noi suntem ca un cântec. Un cântec nu se poate cânta niciodatã de la sfârṣit spre ȋnceput. Trebuie sã-l cânti totdeauna ȋndreptându-te spre sfârṣit. Pe parcurs, ȋn timp ce cânṭi ȋncã ṣi muzica te ȋmbatã, ȋți dai seama cã sfârșitul se apropie totuṣi, oricât l-ai amâna. Ȋncerci sã alungeṣti puțin notele, dar asta nu dã cântecul ȋnapoi, nu reȋnvie ceea ce a murit din muzicã ȋntre timp amâni doar sfârṣitul. Te ȋncãpãtânezi sã nu recunoṣti o evidenṭã. Cã orice cântec are un sfârșit”.
Ce amânãm noi defapt? Pocãinṭa. Viaṭa fiecãruia dintre noi e un cântec mai lung sau mai scurt. Asta decide doar Ascultãtorul(El). Nici unul dintre noi nu știe care sunt ultimele versuri ale cântecului sãu. Trãim mereu cu speranṭa cã și mâine vom cânta. Dumnezeu decide durata cântecului tãu,al vieṭii tale, ȋnsã nu este tot El, Cel care dã sonoritate si armonie cântecului. Noi suntem rãspunzãtori de asta! Cum?! Prin modul ȋn care ne trãim viața. Dacã viața ta se rezumã la fapte dezolante (urã faṭa de aproapele, egoism, mândrie, siguranṭã de sine si toate celelalte asemenea)cântecul tãu va “zgâria” urechea Ascultãtorului. Din contrã, dacă ȋți petreci viața aproape de Creatorul tãu, vei reuṣi să dai cântecului tãu o sonoritate ȋngereascã, divinã, pe care El nu se va sãtura sã ți-l asculte.
Cum ȋn viațã toate au o platã, cântecele noastre vor fi rãsplãtite. Dupã cântarea ultimului vers, El ne va ȋncânta sufletul la fel cum I L-am ȋncãntat și noi pe al Lui. Ne vom desfãta in Rai sau ne vom osândi in Iad.
Acum, vreau sa te ȋntreb pe tine creștine, cântecul tãu crezi cã îi place lui Dumnezeu? Rãspunsul doar tu ȋl deṭii. Totuṣi, iartã-mi ȋndrăzneala, dar dacã devii conștient cã nu ai un cântec armonios cu mângâietoare cuvinte mai ai ȋncă timp să ȋl pui pe cele mai ȋnalte note. Iar tu, părinte de copil, ajută-ṭi fiica sau fiul să-și cânte cântecul de la ȋnceput pe note divine, pentru cã noi, cu toții vom rãspunde de educația datã copiilor noștri.
Sã ne amintim cum cel mai Mare Solist (FIUL) ne-a ȋmbãtat cu cântecele sale nenumãrate de-a lungul timpului ṣi ȋncã ne mai ,ameṭeṣte” cu ele chiar și ȋn ceasul prezent. A fost ṣi va rãmâne Singurul Cântăreț pe care noi, cu toții, ȋl căutăm ȋn momentele grele, de cumpãnã și nu doar atunci, pentru a dãrui sufletelor noastre mângâiere, speranṭã cã toate vor trece cum El Însuși ne indeamnã :,,nu te teme, cã Eu sunt cu tine,nu privi cu ȋngrijorare cã Eu sunt Dumnezeul tău . Eu ȋṭi dau tãrie ṣi te ocrotesc și dreapta Mea cea tare te va sprijini.”(Isaia 41,10)
Dar, stai! Cântecul tãu nu doar Creatorului trebuie sã-I placă , ci și ṭie. Ascultã-l! Simți cum acesta te poartã spre ȋnaltul Cerului, devenind uṣor ca un puf, din ce ȋn ce mai uṣor? Dacã e aṣa, nu ȋnceta sã ȋl cânti și sã nu uiți, cã el va exista ṣi dupã ce ultimul vers cântat va fi! Astfel, urmaṣii vor asculta melodia vieṭii tale care poate constitui un model demn de urmat sau ȋi va ȋndemna sã calce in picioare CD-ul pentru a ȋndepãrta orice urmã a unei vieṭi dezolante care cerea pocãinṭa neȋntârziatã ṣi totuși…mereu amânată.
După cum frumos ne îndeamnă un stih din Paraclisul Maicii Domnului: <Să lăudăm, bine să cuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii. > Sã ne rugãm cu toții Bunului si Mult-milostivului nostru Dumnezeu sã ne ajute sã compunem cea mai frumoasã melodie a vieṭii noastre.
(Carmen Socaciu , Studentă Master)
