Biserica este locul de rugăciune, de întâlnire a omului cu Dumnezeu, dar este şi locul unde simţi pulsul comunităţii. Aici se adună cei gospodari laolaltă cu cei nevoiaşi, pentru că în faţa lui Dumnezeu sunt toţi egali. Copiii au nevoie de preţuirea comunităţii şi la biserică pot arăta tuturor realizările care îi fac mândri pe părinţi.
De ce serbări la biserică? Pentru că nu mai există cămine culturale şi mai ales pentru că tinerii nu se mai adună împreună cu bătrânii cum se întâmpla odinioară la hora satului sau la şezători. Mulţi dintre batrâni nu-i mai cunosc pe tinerii satului. Bucuria de a privi un spectacol a fost pe deplin înlocuită cu privitul la televizor. Experienţa celor câteva serbări timide sau mai de amploare, pe care le-am organizat la biserică i-a facut pe enoriaşi să recunoască cu drag şi bucurie că avem copii talentaţi în mica noastră comunitate. De multe ori nici părinţii nu credeau că propriul lor fiu sau fiică a pictat aşa de frumos sau că este un actor aşa de talentat. A crescut şi stima de sine a copiilor. Receptivitatea copiilor şi licărul de bucurie din ochii acestora se împletesc armonios cu sunetul clopotul care ne cheamă la slujbele rânduite de biserică. Ei sunt viitorul parohiei şi ne rugăm la Dumnezeu să nu uite că sunt parte dintr-un popor cu tradiţii şi valori care merită păstrate şi transmise generaţiilor ce vor urma.
